Ni se spune ca, pentru o mai mare siguranta personala si pentru combaterea terorismului, va trebui sa acceptam sa fim urmariti permanent prin intermediul cipului biometric. Refuzul nu este ingaduit. De asemenea, pentru asigurarea sanatatii, ni se impune vaccinarea obligatorie; faptul ca vaccinul se dovedeste adesea ineficace sau chiar ne poate imbolnavi grav ori omori nu poate fi un motiv indeajuns de serios pentru a ne da dreptul de a refuza aceasta asistenta medicala obligatorie.
Aceste doua masuri nu puteau insa asigura complet individul de ,, manifestarea nociva a propriei libertati “. A mai fost nascocit, asadar, un nou ,, drept obligatoriu ” pentru intreaga populatie a lumii. Este vorba de ,, liberatea ” de a consuma produse modificate genetic, despre care numai cercetatorii marginali isi ingaduie sa afirme ca sunt nocive pentru sanatatea umana si, pe termen lung, pot imbolnavi grav populatia.
Ne vom ingadui sa abordam un front mai putin cunoscut opiniei publice de la noi: cel al normelor, standardelor si regulilor de producere si comercializare a alimentatiei – adica al codului de reguli si standarde cunoscut sub numele de Codex Alimentarius, precum si al directivelor europene, care introduc, printr-un adevarat dictat al Comisiei Europene, prevederile si scopurile urmarite de Codex.
Controlul productiei si comercializarii alimentelor
Ce este Codex Alimentarius? Un organism international, creat in 1963 sub egida O.N.U., a Organizatiei Mondiale a Sanatatii ( O.M.S. ) si a Organizatiei pentru Alimente si Agricultura ( O.A.A. ). Formal, scopul sau este de a stabili aceste reguli, standarde alimentare si coduri de practica ce se refera la producerea, siguranta si igiena alimentelor, precum si conditiile comercializarii lor. Tot formal, aceste reguli sunt adoptate de o serie de comitete si organizatii, pe baza unor studii stiintifice. In realitate, deciziile sunt luate in spatele usilor inchise, iar ,, studiile stiintifice ” sunt realizate de marile companii internationale care detin pozitii de oligopol si vor sa isi impuna agenda pe plan mondial.
Treptele impunerii organismelor modificate genetic
Un exemplu concret privind modul in care se realizeaza functia pan-reglementarii impotriva populatiei este cazul organismelor modificate genetic ( sau, pe scurt, O.M.G. ). O.M.G. sunt alimente ce provin din organisme al caror ADN e modificatprin inginerie genetica. Soia, porumbul, zaharul, orezul, graul sunt doar cateva plante clasice asupra carora s-a intervenit genetic. Faptul ca sunt modificate genetic pune probleme nu numai etice, ci si medicale. Numeroase studii stiintifice au aratat efectele adverse ale alimentelor provenite din O.M.G., zonele de risc fiind toxicitatea lor, producerea de alergii, slabirea imunitatii, infertilitatea, precum si afectarea metabolismului si chiar a conditiei genetice ( date preluate de la Academia Americana de Medicina Naturista ).
Dar, mai intai, sa facem un mic excurs asupra scurtei si recentei istorii a impunerii pe piata a O.M.G.
S.U.A., calul troian al industriei O.M.G.
O.M.G. au inceput sa intre pe piata incepand cu anii 1990, mai ales in S.U.A. De altfel, este extrem de graitor felul in care ele s-au impus pe piata americana. S-a descoperit ca decizia legalizarii comertului cu O.M.G. s-a luat dupa o runda de intalniri secrete intre presedintele de atunci, George Bush Sr., si sefii companiei Monsanto, cel mai mare producator de O.M.G. din lume. In mod socant, executivul american a impus comercializarea O.M.G.-urilor fara sa solicite realizarea vreunui test asupra riscurilor de sanatate ale produselor, asupra sigurantei lor si, de asemenea, fara sa ceara mentionarea pe eticheta produselor a faptului ca alimentele sunt modificate genetic! Doctrina ce sta la baza unei astfel de practici se numeste a ,, echivalarii substantiale “, ceea ce inseamne ca, practic, O.M.G. sunt considerate in Statele Unite identice cu cele naturale – de aici reiese ca nu au nevoie de teste si nici de stichetare speciala. Drept urmare, cetatenii americani nu pot sti daca ceea ce consuma este natural sau modificat genetic. Aceasta doctrina a fost urmata de toti presedintii americani, inclusiv de Barack Obama, ducand la proliferarea afacerilor cu O.M.G. ale gigantilor Monsanto, Dow Chemicals si DuPont ( potrivit Global Research, 2009 ).
Pe langa dezvoltarea agresiva din interiorul S.U.A., industria O.M.G. a profitat de pozitia super-puterii mondiale pentru a isi impune interesele in intreaga lume – evident, sub masca ,, comertului liber ” si a ,, ajutorului umanitar “. Astfel, sub pretextul ,, ajutorului umanitar “, industria O.M.G. din S.U.A. a gasit o piata de desfacere in tarile sarace ale lumii prin intermediul ,, Programului Alimentar Mondial ” al O.N.U. Cu alte cuvinte, surplusul productiei de organisme modificate genetic, care nu mai putea fi comercializat in S.U.A., a fost cumparat de O.N.U. pentru a fi trimis in tarile africane. O adevarata tragedie a rezultat in momentul in care una din aceste tari, Zambia, a refuzat sa mai primeasca porumb modificat genetic, marca Monsanto, de la O.N.U. Drept pedeapsa, ,, programul de ajutorare ” a incetat si tara s-a afundat intr-o foame cumplita! Dupa doi ani de foamete ( 2003-2004 ), oficialii Zambiei s-au vazut nevoiti sa cedeze santajului O.N.U./S.U.A., acceptand ,, ajutorul ” reprezentat de alimentele modificate genetic.
Sub masca comertului liber, industria O.M.G. a determinat S.U.A. sa conteste, pe langa Organizatia Mondiala a Comertului, interdictiile pe care tarile din Europa ( a nu fi confundate cu institutiile Uniunii Europene! ) le-au aplicat comertului cu O.M.G. Intr-adevar, daca opinia publica americana pare a fi una complet manipulata asupra naturii si efectelor O.M.G. ( in S.U.A., dupa cum am vazut, O.M.G. se comercializeaza fara o atentionare pe eticheta asupra naturii produsului ), in tarile europene s-a intalnit o rezistenta nebanuita la industria modificarilor genetice, poate si datorita curentelor ecologiste, naturiste si orientate catre culturile traditionale sau medicina alternativa.
In orice caz, in Austria, Franta, Luxemburg, Germania, Grecia si chiar si Ungaria au existat interdictii aplicate cultivarii si comercializarii O.M.G. aplicate de oficialii guvernelor nationale. Nici in celelalte tari cultivarea O.M.G. si comertul cu ele nu au inregistrat un progres semnificativ. Din pacate, exceptie de la acest scepticism european face tocmai tara noastra. La sfarsitul lunii mai 2009, legislativul roman a votat, cu o larga majoritate, legalizarea cultivarii si introducerii pe piata a organismelor modificate genetic. Nu a existat, ca de obicei, nicio dezbatere publica, nicio avertizare, macar similara cu cele axistente in celelalte tari europene asupra efectelor daunatoare ale O.M.G.
Oficialii americani cumparati de industria O.M.G. au protestat agresiv fata de interdictiile puse de tarile europene. Robert Zoelick, actualul sef al Bancii Mondiale si, pe atunci ( 2003 ), reprezentantul S.U.A. la Organizatzia Mondiala a Comertului ( O.M.C. ) a afirmat ca tarile europene sunt ,, imorale ” datorita interdictiilor aplicate O.M.G., dand un exemplu negativ tarilor sarace confruntate cu foametea… E mai moral, pentru Zoelick si alti lideri mondiali, sa santajeze tarile sarace pentru a primi organismele lor modificate genetic. ,, Represaliile ” S.U.A. fata de tarile europene s-au manifestat printr-o plangere depusa impotriva lor la Organizatia Mondiala a Comertului. In decizia O.M.C. s-a declarat ca interdictiile practicate de tarile europene sunt incorecte, iar statele care le practica sunt supuse amenzilor ( imense, de cele mai multe ori )
Ce trebuie retinut din toata aceasta poveste este decizia O.M.C. Cum am precizat anterior, Codex Alimentarius este standardul de referinta la care se raporteaza O.M.C. in conflictele de tip comercial. Ori conflictul intre S.U.A. si tarile europene este coemrcial si se refera la produse de tip alimentar.
In comcluzie, Codexul reprezinta o parghie institutionala de justificare a unor masuri punitive fata de tarile care indraznesc sa interzica produsele alimentare modificate genetic.
Codex in Europa
Care este situatia in Uniunea Europeana? Este oare refuzul guvernelor nationale de a comercializa si cultiva O.M.G. sprijinit de Comisia Europeana? Sa vedem ce spun faptele.
Comisia Europeana a incercat, in mod repetat, sa determine statele nationale sa renunte la restrictiile puse asupra O.M.G. Atat in anul 2006, cand O.M.C. a luat decizia in favoarea S.U.A., cat si in mai 2009, oficialii europeni au cautat sa inlature stavila pusa de guvernele nationale in calea O.M.G. Interdictiile nu pot fi ridicate decat daca se obtine un vot favorabil din partea reprezentantilor guvernelor nationale ( in Consiliul de Ministri ), ceea ce C.E. nu a obtinut, cu toate presiunile facute. Cel mai recent caz este cel al Germaniei, care a refuzat sa acorde dreptul de folosire pe teritoriul sau a semintelor de porumb modificate genetic, creatie a aceluiasi gigant Monstanto. Majoritatea deciziilor de interdictie au survenit in urma demonstratiilor fermierilor si a asociatiilor ce militeaza pentru hrana naturala, si au fost luate de ministrii agriculturii sau ai mediului din respectivele state nationale. Elitele nu au stat nici ele cu mainile in san, cum vom vedea in continuare…
Octombrie 2008, Marea Britanie. Publicatia The Independent on Sunday intra in posesia unor documente explozive care arata ca liderii statelor europene, impreuna cu cei ai Comisiei Europene, organizau intalniri secrete in care se discuta modalitatea de urgentare a implementarii culturilor de O.M.G. in Europa si de ,, docilizare ” a opiniei publice europene, mult prea retinuta fata de produsele modificate genetic.
Documentele relatau discutiile si concluziile a doua serii de insusi J. M. Barroso ( presedintele Comisiei Europene ), Gordon Brown ( prim-ministrul Marii Britanii ) si trimisii altor 27 tari europene, din care nu lipseau apropiati ai presedintelui francez Nicolas Sarkozy si ai cancelarului german Angela Merkel. Participantii la intrunirile secrete cereau, de asemenea, gigantilor industriali implicati in productia de alimente modificate genetic – dintre care cei mai insemnati sunt cei de la Monsanto _, sa depuna sun efort marit pentru contracararea campaniilor duse de ecologisti si naturisti.
De asemenea, J. M. Barroso le-a cerut sefilor de cabinet din tarile membre sa impuna ministrilor de agricultura si mediu aprobarea culturilor de O.M.G. In ceea ce priveste opinia publica, ,, docilizarea ” ei era prevazuta sa se realizeze printr-o propaganda care sa puna accent pe ,, inaltele standarde practicate de legislatia europeana in materie de O.M.G. “. Cu alte cuvinte, institutiile europene sunt folosite ca reper normativ absolut, opinia publica fiind indemnata sa creada pe cuvant Bruxelles-ul atunci cand acesta afirma ca un aliment modificat genetic nu este daunator pentru sanatate.
Dar care este rolul Comisiei Europene in tot acest angrenaj de institutii si reguli supra-nationale?
Comisia Europeana, sub pretextul protejarii populatiei de alimentele ,, nesigure “, a elaborat o serie de directive europene care, de fapt, legalizeaza folosirea culturilor O.M.G. Directivele sunt mai restrictive fata de produsele alimentare O.M.G. decat cele din S.U.A., un exemplu fiind dat de faptul ca producatorii de alimente modificate genetic sunt obligati sa mentioneze pe eticheta felul produsului : natural sau modificat. Chiar si asa, masura se aplica doar cand proportia modificarilor genetice depaseste un anume procent.
Aceste standarde nu fac altceva decat sa repete, pe plan european, jocul Codex ce se desfasoara pe plan mondial. Comisia Europeana devine o institutie tutelara care, pentru a impune culturile O.M.G., pretinde ca le va garanta calitatea si siguranta medicala. Suntem siliti, asadar, sa dam un gir neconditionat institutiilor europene, care ne invata ce este sanatos sa mancam si ce avem voie sa cumparam.
Logica legitimarii unor produse sau tehnici extrem de periculoase pentru om introduse prin intermediul directivelor europene de standardizare se regaseste si in alte cazuri, cum este cel al cipurilor RFID. In ciuda numeroaselor puncte de vedere critice venite din spatiul european, Comisia Europeana a ,, recuperat ” tehnica RFID prin reglementarea ei la nivel de directive si regulamente europene. Printr-o astfel de tehnica se incearca adormirea opiniei publice, care trebuie sa accepte ca ce spune ,, Big-Brother-ul ” european este o garantie suficienta pentru a asigura o tehnica periculoasa, fie ea RFID sau O.M.G., drept inofensiva si chiar necesara bunastarii omenirii.
Concluzii
Alimentele modificate genetic sunt adevarate bombe alimentare cu efecte adverse asupra oamenilor inca nestiute ( avand in vedere ca sunt folosite doar de circa 15 ani ). Ele sunt justificate de elitele mondialiste ( conducatorii O.M.C., Codex Alimentarius, Comisia Europeana, sefii statelor europene ) prin ,, combaterea foametei “, fiind descrise ca o solutie miraculoasa la ,, pericolul suprapopularii planetei “. Acesta este un fals pericol, ce tine de propaganda malthusiana care vede in sporul demografic o catastrofa si considera reducerea numarului de oameni de pe planeta un obiectiv necesar. Recent, un cosilier al reprezentatului S.U.A. pe plan exterior, Hillary Clinton, declara: ,, Trebuie sa facem ceva pentru micsorarea ratei natalitatii. Pamantul nu mai poate suporta atat de multi oameni. In prezent, exista aproximativ 6,5 milarde de oameni pe intreg globul, iar populatia este in continua crestere. Trebuie sa inventam modalitati noi de a rationaliza apa si de a multiplica resursele de hrana ( Nina Fedoroff, in Cotidianul ). ,, Multiplicarea resurselor de hrana ” este tocmai industria O.M.G.
Iata asadar, rolul lui Codex Alimentarius si al directivelor europene legate de hrana: rationalizarea apei, inlocuirea alimentelor naturale cu cele modificate genetic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu